defluere
انصبّinṣabba
v. ṣbb – to flow-
Albu. Intro. JS 123, 1369: educit recessio secum ex ipsis aquis que defluunt in ipsa loca
-
Albu. Intro. JS 127, 1488: Tercium est aquarum que defluunt in invicem
Lemay 187, 822: والصنف الثالث المياه التي تنصَبُّ بعضها إلى بعضٍ
- 4 Albu. Intro. JS
صبّṣabba (+ fī)
v. ṣbb – to flow into-
Albu. Intro. JS 126, 1453: apparetque in eo augmentum de eo quod defluit in eum ex aqua fluminum ac foncium
Lemay 186, 803: او يتبيَّن فيه زيادة ما يصِبّ فيه من ماء الأنهار والعيون
- 1 Albu. Intro. JS
انشعبinšaʿaba
v. šʿb – to branch out, to ramify (of the soul’s powers)-
Avic. An. vol. I 64, 13: Postea autem declarabitur tibi quod anima una est ex qua defluunt hae vires in membra
Rahm. 31, 12: ويتضح من بعد أن النفس واحدة وأن هذه قوى تنشعب عنها فى الأعضاء
- 1 Avic. An.
سقطsaqaṭa
v. sqṭ – to fall down-
Ibn Tum. 112c, 31: neque folium defluit aliquod quod ipse non novit
Goldz. 242, 2: وما تسقط من ورقة الا يعلمها
- 1 Ibn Tum.